Învăţături
I

Să te fereşti de omul bun
El ştie toate ce se spun,
El toate cursele le vede,
Se face toate a le crede.

Şi, cum nu spune niciodată
Ce suferinţă i-a fost dată
Şi nu se plânge în zadar
De tot ce-i poţi da mai amar,

El cu acest blând chip al său,
Te face zilnic tot mai rău
Şi peste capul vinovat
Adună tot ce a iertat.

Şi, neînştiinţat, te duci,
Mânat tu însuţi de năluci,
Cu gândul la prostia lui
Pân' şi-n fundul fundului.

II

Norocul tău de omul rău:
El e trimis de Dumnezeu
Pentru a te înştiinţa
De tot ce-i greu în calea ta.

Pericolul el ţi-l măreşte,
Greşeala tot mai mult o creşte:
Cu cât mai mult el te va bate,
Cu-atât de la păcat te-abate.

Şi suferinţa ce ţi-a dat-o
Prin daruri a răscumpărat-o,
Căci te-a făcut să ştii mai bine
Ce-ţi este gata pentru tine.

O, ce te-ai face fără ca
Să vie ura-i a cerca
Acele tainice comori
Cu care altfel poţi să mori!

Lenesul (din pilda talantilor)

Cand le-a impartit stapanul
Unor robi talantii sai,
A chemat pe toti sa vina
Si cu pacea Sa divina
Le-a zis:"Iata dragii mei!

Voi pleca in alta tara
Dar ma-ntorc din nou la voi.
Nu fiti lenesi in lucrare,
Eu va las la fiecare
Banii sa lucrati cu ei!

Si sa nu fie-ntristare
Eu va las dupa putere,
Fiecare cat primeste
Un talant sau poate zece
Socoteala va voi cere

A chemat intai pe unul
Si i-a dat vreo cinci talanti.
Altuia doar doi ii dete
Altul unu si-l trimete
Pleca si el cu ceilalti.

Deci plecand voios stapanul
Vizitand o alta tara
Se gandea cand se va-ntoarce
Robii lui cati bani vor face
Si cat oare ei lucrara!

Pe cei lenesi in lucrare
Sa nu-i tina-n casa sa
Dar oricare cu talantii
Prin negot aduce si-altii
Stapanu-i va lauda.

Cel care primise primul
Si-avea-n grija cinci talanti
I-a pus in negot indata
Si valoarea incercata
A adus alti cinci talanti.

Cel cu doi talanti se duse
Si punandu-i in lucrare
Dupa truda si nevoi
A adus cu ei alti doi
Mandru de realizare.

Dar cel ce primise unul
Pleca cu talantul lui
Si s-a dus,a luat o sapa
Facu in pamant o groapa
Si-l dadu pamantului...

Dupa-o vreme imparatul
S-a intors din nou in tara.
I-a chemat pe robii lui
Si ii spuse fiecui
C-o sa-i ceara socoteala.

Incepu cu cel dintai
Ce veni s-aduca banii.
Imparatul bucuros
S-a purtat cu el frumos
Caci dublase gologanii.

Si-ntorcandu-se spre gloata
Lauda pe sluga Sa:
-"Fiindca-ai fost un bun ispravnic
Ai fost credincios si harnic
Intra-n bucuria mea!"

Il chema pe cel de-al doilea
Ce avea doar doi talanti
Doamne eu de-atunci tot umblu
Si-am adus acuma dublu
Langa doi sunt si ceilalti!

Bucuros nevoie mare
Imparatul l-a iubit
Catre gloata s-a-ndreptat
Si frumos l-a laudat
C-a fost harnic si-a muncit!

Si-a venit si cel din urma
Cu talantul lui in mana...
Doamne nu stiu cum sa-ti spui
Stiu ca iei de unde nu-i
Sa vrei totul la-ndemana.

Cand talantul mi l-ai dat
M-am dus de l-am ingropat.
Acum ia-ti-l inapoi!
N-am putut sa aduc doi
Ia-l asa cum mi l-ai dat!

Esti om aspru si tu iei
De unde n-ai semanat
De unde n-ai vanturat
Si de unde n-ai lucrat
De-aceea l-am ingropat!

Cand a auzit stapanul
A zis catre robul sau:
-"Rob rau lenes si viclean
Eu tie tiam dat un ban
Si-ai ascuns talantul meu!

Cum nu l-ai dat la zarafi
La cei care dau dobanda?
Esti un lenes si un rau
De-aceea nici D-zeu
N-a vrut ca sa-ti dea izbanda".

Porunci deci la argati
Sa fie cu sange rece,
Sa ii ia din maini talantul
Si sa-l dea acum la altul
La acel ce avea zece.

Iar pe robul cel netrebnic
Aruncati-mi-l afara
La-ntuneric si necaz
Caci n-a vrut sa fie treaz
Si sa fie de ocara!

Si l-au aruncat in bezna
Pentru lenevia lui
Caci asa se poarta Domnul
Cu cel ce iubeste somnul
Ignorand talantul lui!

Daca D-zeu din ceruri
Te-a-nzestrat cu daruri noi
Nu le-ascunde intr-o groapa
Unde molia le sapa
Si le fura oameni rai!

Isus e-mparatul nostru
Ce-a plecat in alta tara
El s-a inaltat la ceruri
Unde canta mii de coruri
Dar se va intoarce iara.

Uita-te daca mai ai
Socotind ce ti-a dat Domnul!
Fiindca El te-a inzestrat
Si talantii ti i-a dat
Nu cumva sa iubesti somnul!

Omul,firea paminteasca
Nu te lasa sa lucrezi
Dar tu vino cu credinta
Domnul iti da biruinta
Cu talantii sa lucrezi.

Cand ISUS are sa vina
Cu toti ingerii in cor
Toti ii vom da socoteala
Fara vorba sau tocmeala
Fara gresuri sau erori!

Cine a-ngropat talantul
Ca un las necredimcios
Va fi aspru judecat
Ca si lenesu-aruncat
Cu pacatul vicios!

Dar cine-a lucrat cu grija
Cu talantii bucuros,
Rasplatirea va fi mare
Data pentru fiecare
De insusi ISUS HRISTOS

Amin Ian.29.2010
George Petre-Chicago

Cand durerea ne cuprinde,

imploram numele tau

si cu lacrimi suferinde,

ne rugam la Dumnezeu.

Roaga Maica Fiul tau,

sa-mplineasca o minune

si s-asculte glasul meu,

ruga si inchinaciune.

Tu Fecioara preacurata,

pazeste tot ce iubesc,

Maica binecuvantata,

ce ai har dumnezeiesc.

Tu esti Cuvantul si iubirea,

Tu ne-ai daruit nemurirea,

Ne apara si ne-ocroteste,

Tu cel ce-ai fost si cel ce este.

Pe Fiul Tau cel preaiubit,

Oamenilor, l-ai daruit,

Sufletul sa ni-l mantuiasca,

Cu puterea lui cereasca.

In suflet Doamne ne priveste,

Si iertare daruieste,

Invata-ne sa fim mai buni,

Tu iubitorule de oameni.

Ai venit printre noi Hristoase, sa ne daruiesti iubire si speranta, sa ne indrumi pe Calea Mantuirii, ai suferit, ai patimit si pe Cruce ai fost ratignit ...

Ai indurat umilinte, ai lacrimat si te-ai bucurat pentru noi, ai trait in modestie si curatenie sufleteasca si ne-ai daruit mereu iertarea Ta...

Mangaie Doamne sufletele noastre, arata-ne Calea Mantuitorule, roaga-te pentru noi Fiul lui Dumnezeu si vino sa alungi tristetea si indoiala ...

Sa nu uiti niciodata cat de mult ne-a iubit Hristos si sa nu iti pierzi increderea in puterea si iubirea lui ...

Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu !

Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu !
Pentru gandul nesfintit,
Pentru patima-mi privit,
Pentru vorba fara har,
Doamne iarta-ma tu iar,
Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !

Pentru timpul meu trecut,
Fara rodul ce ai vrut,
Fara dragostea cu har,
Doamne iarta-ma tu iar,
Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !

Pentru felul meu firesc ,
Printre oameni cand pasesc,
Pentru traiul in zadar,
Doamne iarta-ma tu iar,
Iarat-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !

Pentru nevegherea mea,
De-a ramane-in voia ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne iarta-ma tu iar,
Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !

Dar iertarea ce mi-o dai,
i-mi pastreaza al tau sfant rai,
Si ma poarta iar si iar,
Doamne-n vesnicul hotar,
Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, Dumnezeul meu !

Sf. Nicolae

Sf. Nicolae .. legendar lider spiritual-Semi, viitorul Arhiepiscop de Myra, patronul de suferinta si facator de minuni, sa născut în oraşul Patras. Conform legendei, un copil a refuzat laptele matern miercurea şi vinerea (de exemplu, în zilele de posturi creştine). De la o vârstă fragedă a fost trimis în jos pentru a darul de minuni, astfel încât numele său şi este înconjurat de multe legende, în care adevărul se împleteşte cu speculaţii şi fantezie. Cu toate acestea, literatura biserica consideră a fi de incredere, nu numai refuzul de a copilului cu lapte, dar, de exemplu, de evenimentele din proprietăţile miraculoase în alegerile de Episcopul Nicolae din Myra, mijlocirea lui, trei bărbaţi de la Worlds, el a salvat fetele de la depravarea, minunat - o ea fenomen înainte de Constantin Mare (a se vedea), în Constantinopol, şi mai multe bine-cunoscut alte acte, însoţite de accidente inexplicabile şi semne. Imuabilă şi că Sf. Nicolae a participat la Niceea istoric al Consiliului Bisericilor Creştine în miracole cadou 325 stânga pentru suflet de sfânt şi după moartea sa. El este venerat profund nu numai în lumea creştină, dar de multe ori chiar şi printre neamuri şi musulmani. Din 1807, când moaştele sale au fost mutate din oraşul Bari din Myra, în Lycia, evenimentul este sărbătorit în mod solemn de către creştinii de pretutindeni, în Rusia există, de asemenea, ziua de odihna Sf. Nicolae, care suntem chemaţi "sfânt", deoarece toate faptele sale plăcut lui Dumnezeu.

Bunatatea naste bunatate Au venit hotii in pustie la un batran calugar, si i-au luat tot din chilie. Tot ce avea. Mai ramasase acolo un vas. Calugarul s-a uitat prin chilie dupa ce au plecat hotii, a vazut vasul si a alergat dupa dansii: "Stati putin, ati uitat vasul acesta. Luati-l si pe acesta, fiindca eu tot n-am trebuinta de el. Voi n-ati facut decat sa ma eliberati de lucrurile de care nu aveam nevoie". Hotii au fost atat de impresionati, incat i-au dat inapoi tot ceea ce luasera, si unii din ei s-au facut si ei calugari si s-au pocait pentru toate relele pe care le facusera pana atunci.

“Tata, stiu ca am Ti-am incalcat poruncile si pacatele mele m-au despartit de Tine. Imi pare foarte rau si acum vreau sa ma intorc la Tine de la viata mea trecuta si pacatoasa. Te rog sa ma ierti, si sa ma ajuti sa nu mai pacatuiesc. Cred ca Fiul Tau, Isus Cristos, a murit pentru mine, a inviat din morti, este viu si aude rugaciunea mea. Il invit pe Isus sa devina Domnul vietii mele, sa ma conduca si sa domneasca in inima mea de astazi inainte. Te rog sa trimiti Duhul Sfant sa ma ajute sa Te ascult si sa fac voia Ta tot restul vietii mele. In numele lui Isus Te rog, Amin.”

Rugaciune pentru potolirea stihiilor

(la vreme de traznete, fulgere, grindina, inundaţii sau cutremur)

Doamne, Dumnezeule, Cel ce de bunavoia Ta ai adus toate dintru nefiinta intru fiinta, si cu puterea Ta pastrezi faptura, chivernisind lumea cu purtarea Ta de grija,- Tu, Care din patru stihii ai asezat faptura si cu patru vremi ai incununat curgerea anului, fii binecuvantat! Ca de Tine se cutremura toate puterile ingeresti, pe Tine Te lauda soarele, pe Tine Te slaveste luna, Tie se cuceresc stelele, pe Tine Te asculta lumina, de Tine se ingrozesc adancurile, Tie slujesc izvoarele, Tu ai intins cerul ca un cort, Tu ai intarit pamantul pe ape, Tu ai ingradit marea cu nisip, Tu spre suflare ai varsat vazduhul. Cel ce-Ti faci din nori caruta si umbli pe aripile vantului,- Cel ce cauti spre pamant si-l faci de se cutremura,-Cel ce Te atingi de munti, si ei fumega.
Tu esti Cel ce odinioara intr-un nor gros, inconjurat de fulgere si tunet, Te-ai aratat lui Moise pe muntele Sinai,- Tu, in vremea lui Avraam si a lui Lot, ai trimis din cer ploaie de foc si pucioasa si, pentru faradelegile lor nenumarate, cetatile Sodoma si Gomora le-ai stricat. Marturisesc dar atotputernicia Ta si, cu umilinta plecandu-mi genunchii, indraznesc a Te ruga: Indura-Te de noi, pacatosii si nevrednicii, si nu lasa ca, pentru faradelegile noastre cele mari, zidirea si fapturile Tale sa fie inghitite de pieire! Toate vietatile asteapta de la Tine sa le dai hrana la buna vreme,-dandu-le Tu lor, vor aduna,- deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati,-dar intorcandu-Ti Tu fata, toate se vor tulbura si se vor sfarsi si in tarana lor se vor intoarce.
Asa, Doamne, milostiveste-Te spre noi si fa ca aratarea puterilor Tale nesfarsite sa nu ne fie noua spre osanda si pieire, ci spre indreptare si zidire, ca sa cunoastem ca Tu esti singur Dumnezeu adevarat, mult-milostiv si mult-indurat. Da-ne asadar sa pastram pururea neschimbata aceasta cunoastere,- intareste-ne vointa de a pazi in toata vremea poruncile Tale. Toarna, Bunule, in inimile noastre, simtirea dumnezeiasca a dragostei fratesti catre toti semenii nostri, pentru ca, iubindu-ne cu adevarat unii pe altii, toti sa Te marturisim pe Tine, Dumnezeu Cel intreit in fete. Ca a ta este stapanirea si imparatia si puterea si slava : a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea parintilor pentru fiii lor

Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce cu intelepciunea Ta ai zidit pe om si ai suflat in fata lui suflare de viata si,
binceuvantandu-l, ai zis: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul," iar in Cana Galileii, prin Unul Nascut Fiul Tau, ai binecuvantat nunta si, nasterea de fii, cu multa umilinta rog marea Ta bunatate, ca neincetat sa reversi harul Tau si sa Te milostivesti asupra copiilor mei, pe care Tu ai binevoit sa mi-i daruiesti.
Umple-i pe ei de intelepciune si pricepere. Indreapta pasii lor pe caile omeniei, ale dreptatii, ale dragostei de oameni si ale buneicuviinte.
Ajuta-mi a cultiva in ei bunatatea si a-i face folositori lor si obstei in mijlocul careia traiesc.
Da-le lor comorile ceresti ale virtutii, care nu pier niciodata.
Nu cer pentru ei, Doamne, bogatii pamantesti, ci Te rog daruieste-le trup sanatos si iubitor de osteneala, precum si suflet luminat si ravnitor spre tot binele, ca sa ajunga fii buni ai Sfintei noastre Biserici si vrednici cetateni ai tarii, ca de-a pururi sa se binecuvinteze numele Tau.
Amin.

Rugaciune pentru copii avortati

O, Stapane, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu! Cela Ce din preamulta bunatatea Ta pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire Te-ai imbracat in trup, si Te-ai rastignit, si Te-ai ingropat, si prin Crucea Ta ai innoit firea noastra cea stricat, primeste pocainta mea pentru pacatele ce le-am facut si auzi cuvintele mele: pacatuit-am, Doamne la cer inaintea Ta, cu cuvantul, cu fapta, cu sufletul si cu trupul si cu cugetul mintii mele; am calcat randuielile tale, nu am ascultat poruncile Tale, am maniat Bunatatea ta, Dumnezeul meu-dar fiindca a Ta este zidirea, nu ma deznadajduiesc pentru mantuirea mea, ci nemarginita Ta Milostivire indraznind alerg si ma rog Tie: Doamne! Intru pocainta da-mi inima Infranta, si primeste-ma cand ma rog, si da-mi gand bun, da-mi lacrimi si umilinta, Doamne, da-mi dupa harul Tau sa pun inceput bun. Miluieste-ma, dumnezeule, miluieste-ma pe mine, cea cazuta, si pomeneste-ma pe mine, pacatoasa roaba Ta, intru Imparatia Ta. Amin.

RUGACIUNEA A DOUA:

O, Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse, rascumparatorule al celor pacatosi! Pentru mantuirea neamului omenesc ai lasat, atotmilostivire, Cerurile preaslavite si Te-ai salasluit in valea aceasta mult-pacatoasa a plangerii, ai primit pe Dumnezeiestii Tai umeri neputintele noastre si ai purtat durerile noastre; Tu, o, Sfinte Patimitorule, ai fost ranit pentru pacatele noastre si chinuit pentru faradelegile noastre-si de aceea si noi inaltam catre Tine, Iubitorule de oameni, rugaciuni smerite. Primeste-le, Preabunule Doamne, si te pogoara catre neputintele noastre, si pacatele noastre nu le pomeni, si intoarce de la noi hotararea cea cu dreapta manie de a ne rasplati pentru faradelegile noastre. cela Ce prin atotcinstitul Tau Sange ai innoit firea noastra cea cazuta, innoieste-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul nostru, si pe noi, cei care ne aflam intru stricaciunea pacatelor si mangaie inimile noastre cu bucuria desavarsitei tale iertari. Cu tanguire si lacrimi de pocainta fara de masura cadem la picioarele Dumnezeiestii Tale milostiviri: curateste-ne, Dumnezeul nostru, cu harul Tau cel Dumnezeiesc, pe noi toti, de toate nedreptatile si faradelegile vietii noastre-ca intru sfintenia iubirii Tale de oameni sa laudam atotsfant numele Tau, dimpreuna cu al Tatalui, si al Preabunului, si de viata facatorului duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune pentru raposati

Pomeneste, Doamne, pe cei ce intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri si pe toti cei care intru crestinatate si credinta s-au savarsit, si le iarta lor toate greselile pe care cu cuvantul sau cu lucrul sau cu gandul le-au savarsit si-i aseaza pe ei in locuri luminoase, in locuri cu verdeata, in locuri de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea, unde cercetarea fetei Tale veseleste pe toti cei din veac Sfintii Tai. Daruieste-le lor si noua imparatia Ta si impartasirea bunatatilor Tale celor negrate si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfarsite si fericite. Ca Tu esti viata si invierea si odihna robilor Tai adormiti, Hristoase, Dumnezeul nostru si Tie marire, inaltam cu Tatal si cu Duhul Sfant.
Amin.
Cu Sfintii odihneste Hristoase, sufletele robilor Tai, unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare, ci viata fara de sfarsit.

Rugaciune catre Sfantul Duh

Sfinte Duh, Tu care clarifici totul, care imi luminezi toate drumurile vietii mele pentru ca sa ajung la implinirea idealurilor mele, Tu care imi dai darul divin al iertarii si al uitarii raului facut de altii, Tu care in toate clipele vietii mele esti cu mine, doresc sa-Ti multumesc, in aceasta scurta rugaciune, pentru tot si sa-ti spun, inca o data, ca nu despart de Tine niciodata, oricat de mare ar fi atractia lumii materiale.
Doresc sa fiu cu Tine si toate fiintele pe care le iubesc, pentru totdeauna.
Iti multumesc pentru binecuvantarile Tale pentru mine si pentru ai mei.

Fericită-i ziua aceasta

Sinceritatea Rugăciunii Copiilor.

Într-o zi, un preot aude o voce in biserică, dar cuvintele erau neinteligibile.
Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el gasește un copil care spunea ceva, și își dă seama că nu-i întelegea cuvintele fiindca, de fapt, copilul repeta alfabetul.
Atunci preotul l-a întrebat:
- De ce tot repeți literele?
- Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
- Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
- Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii și atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că stie El să le puna în ordinea care trebuie……

”Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?” (Sf. Evanghelie de la Matei, cap.21, verset 16)

IN "BRATELE PARINTESTI"

Ramas de mic orfan pe lume,
Ca un copil al nimanui,
Mi-am pus nadejdea mea spre Domnul
Cerand de-a pururi mila Lui

Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Mi-a semanat de timpuriu
In suflet tainele credintii
Si rodul lor ma tine viu

O, scumpa mea batrana sfanta
Eu, tot ce am iti datoresc,
Caci m-ai adus la cunostinta
Parintelui Celui Ceresc

"Cand tatal meu" (cum zice psalmul)
"Si mama mea m-au parasit,
Atuncea Domnul cel din ceruri
La sanul milei m-a primit

Deci, suflete al meu smerite
Intraripeaza-te mereu,
Prin rugaciune prea fierbinte
Si dragoste spre Dumnezeu.

Privind in inima cu mintea
Sa cauti tainicul izvor,
Din care viata se adapa
Cu darul cel mantuitor

Urmeaza calea mantuirii
Traind in pace singurel
Si toata grija cea lumeasca
S-o lepezi astazi pentru El

LUCEFERII STIINTEI

Invatatii ce de astazi
Tot se straduiesc mereu,
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.

Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer",
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.

Doua "usi" le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la "poarta noua"
Sta un bou "sa ma iertati".

Una este "usa vietii"
Care lor li s-a inchis,
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.

Cate le ajunge capul,
Se grabes sa nascoceasca,
Ca sa fabrice "viata"
Si pe moarte s-o opreasca

Orice uneltesti atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.

Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant!

Daca nu cunosti-n viata,
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau".

Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim

Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim s-a intamplat in dimineata zilei de 7 mai 351, in timpul imparatului Constantiu, fiul Sfantului Constantin cel Mare. Crucea luminoasa s-a intins de la Golgota si pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aprox. 9 km, stralucind mai tare decat soarele. Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile.

O multime de oameni au iesit din casele lor si de la munca lor indreptandu-se spre biserici pentru a aduce slava lui Dumnezeu.

Despre aceasta minune, Patriarhul Chiril al Ierusalimului i-a scris o scrisoare imparatului Constantiu, indemnandu-l sa paraseasca erezia ariana. Aceasta erezie, care nega divinitatea lui Hristos, era cauza a multe dispute teologice in cadrul imperiului. Potrivit istoricului Sozomen, aceasta minune a dus la convertirea multor pagani si iudei la crestinism. De asemenea, multi arieni au parasit erezia, intorcandu-se la Biserica Ortodoxa.

Zis-a un batran: sileste-te de iti invata si iti deprinde inima ta a gandi si grai intru sine pentru fiecare frate, zicand: acest frate este cu mult mai cuvios si mai vrednic de toata cinstea si lauda, decat mine ticalosul. Si asa, incet, incet, iti vei deprinde inima si gandul tau a te ocari si a te defaima pe tine insuti a te socoti mai nevrednic, mai ticait si mai pacatos decat toti oamenii. Asa se va salaslui si va vietui intru tine Sfantul Duh. Iar de te vei socoti mai vrednic de cinste, mai cuvios si mai bun decat alti frati si vei incepe a ocari si a defaima pe altii, atunci iese si fuge de la tine darul Duhului lui Dumnezeu si vine asupra ta duhul spurcaciunii trupesti si acela iti impietreste inima si pleaca umilinta de la tine.

2) Venit-a odata Macarie egipteanul de la schit la muntele Nitriei, la pomenirea lui avva Pamvo. Si i-au zis lui batranii: parinte, spune vreun cuvant fratilor. Iara el a zis lor: eu inca nu m-am facut calugar, dar am vazut calugari. Caci sezand eu odata in chilie la Schit, ma suparau gandurile si imi ziceau: du-te in pustie si vezi ce vei afla acolo! Deci am ramas luptandu-ma cu gandul cinci ani, zicand: nu cumva de la diavolul este aceasta? Si daca a zabovit gandul, m-am dus in pustie si am aflat acolo un iezer de apa si ostrov in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa dintr-insul. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si s-a inspaimantat trupul meu, caci am socotit cum ca sunt duhuri, iar ei daca m-au vazut inspaimantat, au grait catre mine: nu te teme, caci si noi oameni suntem. Si am zis lor: de unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta? Iar ei au raspuns: de la chinovie suntem si ne-am intocmit intre noi si am iesit aici. Si iata avem patruzeci de ani si unul din noi este egiptean, iar celalalt este libian. Si m-au intrebat si ei zicand: cum se afla lumea, de vine apa la vremea sa si de are lumea indestularea sa si am zis lor: are. Si eu i-am intrebat cum pot sa ma fac calugar si ei mi-au raspuns: de nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor: eu sunt slab si nu pot ca voi. Iar ei mi-au zis: daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele tale. Si i-am intrebat: cand se face iarna nu raciti? Si cand se face arsita, nu se ard trupurile voastre? Iar ei mi-au zis: Dumnezeu ne-a facut noua iconomia aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita. Pentru aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari. Iertati-ma, fratilor!

PENTRU AVVA MARCU EGIPTEANUL

Se zice despre avva Marcu egipteanul, ca a petrecut treizeci de ani, neiesind din chilia lui. Si avea obicei preotul de venea si facea Sfanta Liturghie. Iar diavolul vazand rabdarea batranului cea imbunatatata a mesteugit sa-l ispiteasca cu osandirea. Deci a facut pe oarecare ce era indracit sa mearga la batranul pentru blagoslovenie iar cel indracit mai inamte de tot cuvantul striga catre batran: preotul tau are miros de pacat, nu-l mai lasa sa intre la tine. Iar insuflatul de Dumnezeu batran, a zis catre ei: fiule, toti leapada necuratenia afara, iar tu ai adus-o la mine. Dar scris este: nu judecati, ca sa nu fiti judecati[111] Insa, desi este pacatos, Domnul il va mantui pe el, caci scris este: si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati[112]. Si dupa cuvantul acesta, facand rugaciune, a gonit dracul din om si l-a slobozit sanatos. Iar dupa ce a venit preotul dupa obicei, l-a primit batranul cu bucurie. Bunul Dumnezeu vazand nerautatea batranului, i-a aratat lui semn, caci atunci cand vrea preotul sa stea inaintea Sfintei Mese, precum batranul ne-a povestit, a vazut ingerul lui Dumnezeu pogorandu-se din cer si punand mana lui pe capul preotului si preotul s-a facut ca un stalp de foc. Iar el, mirandu-se pentru vedere, a auzit glas zicand catre el: omule, ce te-ai mirat pentru lucrul acesta? Caci daca imparatul cel pamantesc nu va lasa pe slujbasii sai sa stea inaintea lui intinati, decat numai cu slava multa, cu cat mai mult puterea cea dumnezeiasca nu va curati pe slujitorii Sfintelor Taine, cand stau inaintea slavei celei ceresti? Iar viteazul si nevoitorul lui Hristos, Marcu egipteanul, mare facandu-se, s-a invrednicit darului acestuia, pentru ca n-a osandit pe cleric.

Este o vreme pentru toate

“Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.
Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.
Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.
Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.
Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.
Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.
Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-şi?
Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.
Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.” (Ec.3,1-11)

Cum îl vezi pe Dumnezeu? A rămas în mintea ta doar imaginea de pe marginea drumului care înfăţişează chipul Lui rănit si slăbit care are nevoie de ajutorul şi mila ta? A rămas doar imaginea unei biserici pe care o vizitezi din când în când pentru a te “întâlnii” cu El? A rămas doar la un bănuţ pe care îl dai unui cerşetor, pentru a te consola că eşti milos? Exemplele de genul le ştim fiecare dintre noi însă totuşi, să nu ne înşelăm singuri. Dumnezeu nu rămîne doar la cît putem noi gîndi despre el. Dumnezeu e totul!

Fiecare dintre noi spunem direct sau indirect ceva despre Dumnezeu dar nu putem spune sau arăta altceva decât ceea ce experimentăm noi cu El. Dacă pentru tine Dumnezeu este totul, atunci tu vei dori şi vei alege să fii dependent(ă) de El şi să împlineşti toată voia Lui. Dacă pentru tine Dumnezeu nu este totul, atunci este evident că îi vei da atenţie numai cînd nu mai poţi să te descurci singur(ă), iar lucrul acesta se va simţii în vorbele tale, vocabularul tău, îmbrăcămintea ta, expresia feţei tale, şi absolut tot ce ţine de tine.

Este Har de la Dzeu... - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rau aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - să ănduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest Har!

Inger sau calugar

Se aude-n departare
Un cantec preafrumos,
Ce-ar putea sa fie oare?
Un imn Domnului Hristos.

Al cui e cantul dragastos
Atat de lin si de sublim
Atat de dulce si duios,
O fi pe-aici vre-un Heruvim ?

O fi vreun ingeras cazut
Intre oamenii ce pier,
Care plange nevazut,
Cautand calea catre cer?

Vad in departare-un munte
Si nici tipenie de om,
Oare muntele sa cante
Pe asa un dulce ton ?

Ma apropii-ncetisor
Dar ma opresc mirat:
Oare acest vantisor
Sa cante-atat de minunat?

Langa munte am ajuns
La o pestera micuta,
Cine oare sta ascuns
Aici, ca o vrabiuta ?

Intru, dar cu mare teama
Micindu-se inima mea,
Si fara sa ma bage-n seama,
Un monah, plangand, canta.

Si canta el si plangea
Ca fiind al nimanui,
Tot muntele se intrista
Si plangea de jalea lui.

Iar cand in duh se bucura,
Si stancile se veseleau,
"Osana" pestera canta
Si cu toti slavosloveau.

Si canta cantec de dor
Cum n-am auzit nicicand,
Catre al sau Mantuitor
Atat de trist, smerit si bland.

Tristetea lui ma intrista
Si cu el plangeam si eu,
Cantul lui ma veselea
Si ma nalta la Dumnezeu.

Multa vreme am statut
Topindu-ma in al sau zel,
Ca asa mi s-a parut
Ca ceru-ntreg este in el.

Poate a fost o minune,
Acea alba floare de nufar,
Nici acuma nu pot spune
De-a fost inger sau calugar.

El demult este plecat,
Dar mai rasuna pe pamant,
Glasul lui imaculat,
Glasul imnului cel sfant.

Luca Ionel

Pacatul

Mi-aduc aminte de pacat

Mereu mi-aduc aminte:

Ca legea Ta eu am calcat

Sunt pacatos… sunt vinovat,

Mi-aduc aminte de pacat

Si-n lacrimi gem, Parinte…

De-atatea ori m-am razvratit

Pacatului doar prada,

Ca un nebun eu Te-am hulit,

Din casa Ta eu am fugit,

De atatea ori m-am razvratit

Si focul sta sa cada….

Mi-aduc aminte si suspin

Pacatul ma-nfioara;

De rani mi-i trupul astazi plin

Si ca talharul Doamne vin,

Mi-aduc aminte si suspin

Azi vad ce-am fost…azi vad ce sunt

Sarac si praf si fum:

Cenusa-s anii mei si vant…

De mine Doamne ma-nspaimant

Cand totu-i praf,

Cand totu-i scrum,

Nevrednic mila ta o cer,

Indura_te ca pier…

C-tin Goran

RUGACIUNE PENTRU DEZLEGARE DE PACATE

Îndurate, Bunule şi iubitorule de oameni Doamne, care pentru îndurările Tale, ai trimis în lume pe Unul Născut Fiul Tău, ca să rupă zapisul greşalelor, care au sporit asupra noastră şi să dezlege legăturile celor legaţi de păcat şi să propovăduiascăiertare celor robiţi.

Tu stăpâne şi pe robul Tău (Numele) slobozeşte-l cu bunătatea Ta de legătura care este pusă asupra lui, şi-i dăruieşte lui să se apropie cu îndurare, fără de păcat, către Mărirea Ta în toată vremea şi în tot locul şi cu conştiinţă curată să ceară de la Tine Mila Ta cea bogată.

Că Milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie Slavă îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şu Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea Sfintei Cruci

Rugaciunea Sfintei Cruci
Sa Se scoale Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui, sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii si zic cu veselie : Bucura-te prea cinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care izgonesti pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe Tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot pizmasul.

O ! Preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu si cu toti sfintii in veci.
Amin.

Cuviosul Paisie

" Domnul Dumnezeu, PreaMilostivul, să vă binecuvinteze, Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să va umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate şi în ceruri cu drepţii să vă primească ! Binecuvintează, Doamne, pe robii tăi aceştia şi rugăciunea lor, şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor. Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor, şi sfârşit bun le dăruieşte, iar dincolo un colţişor de rai le dăruieşte, că binecuvântat eşti în veci. Amin !"

Rugăciune pentru o inimă deznădăjduită

Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai facut cerurile si pamantul,care ai dat viata tuturor lucrarilor Tale, in acest ceas in care sufletul meu sta intristat si plin de manie, intinde mana Ta cea atotputernica si ma scoate din aceasta intristare in care singur m-am afundat. Primeste, Doamne, umilita mea rugaciune pe care o indrept catre Tine cu siguranta ca ma vei ajuta.

Fii alaturi de mine Doamne, nu ma parasi niciodata.Iarta-ma ca gresesc mereu inaintea Ta. Imi aduc aminte primele zile cand ma rugam Tie cu credinta si tanjesc dupa ele. Am ajuns sa-mi fie rusine cu Tine, Doamne si de aceea Te rog sa ma ierti si sa ma miluiesti. Nu te-am marturisit in fata oamenilor, Doamne, Dumnezeul meu si in loc sa fiu incredintat ca Tu existi am marturisit gresit despre Tine.Iarta-ma Doamne al meu.

Auzi glasul rugaciunii mele si cererea mea caci ma rog catre Tine precum David psalmistul care zice ”Doamne auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru adevarul Tau, auzi-ma intru dreptatea Ta si sa nu intri la judecata cu robul Tau ca nu se va indrepta inaintea Ta tot cel viu”. Pacate mari mi-au cuprins sufletul, ca niste lanturi ma tin si imi frang putin cate putin trupul. Zilele trec, anii se duc si eu raman acelasi pacatos.Dar Tu, Doamne, nu vei inceta sa ma asculti. Tu ma vei ajuta, Doamne al meu si ma vei sprijini. Vei fi alaturi de mine ziua si noaptea,la bucurie si necaz. Caci Tu, toate le randuiesti cu mare intelepciune si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Moartea duhovniceasca a crestinului nu survine prin savarsirea unui anumit pacat, ci prin ruperea lui de trupul lui Hristos. Desigur, ruperea aceasta se exprima si prin anumite pacate concrete. Si e firesc ca pacatele ce sunt infatisate obiectiv drept mari, sa vadeasca moartea duhovniceasca a omului. in acest sens putem si suntem datori sa distingem intre pacate de moarte si pacate ce nu sunt de moarte. Distinctia acesta nu are doar ratiuni practice, ci si pastorale. insa instrainarea de Dumnezeu si, prin urmare, starea de moarte duhovniceasca pot aparea si fara a fi semnalate vadit pacate de moarte.

Aflat in starea de moarte duhovniceasca, omul nu simte pacatul, nici nu poate vedea inauntrul sau. Simtirea sau, mai precis, "vederea" pacatului este un insemnat dar al lui Dumnezeu. Viata crestina este viata de pocainta, adica de simtire a pacatului si de totala incredintare harului lui Dumnezeu. De aceea este insotita de plans si de lacrimi. Plansul acesta nu reprezinta o stare sterila sau negativa, ci creativa si aducatoare de bucurie. Iar lacrimile nu exprima sensibilitati sentimentale, ci profunde transformari existentiale, pricinuite de pocainta omului si de harul lui Dumnezeu. Din plans si din lacrimi izvoraste bucuria.

"Stii unde poti capata definitia omului ? – te întreb. În templu. În Biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Dacă Biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul. În biserică afli ca existi. Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici! În afara de cărti nu traiesc decît dobitoacele şi sfintii: unele pentru ca n-au ratiune, ceilalti pentru ca o au într-o prea mare măsură ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă".

Intr-adevar,

tu nu-l vezi pe Dumnezeu,
nu-l intalnesti pe drum,
nu poti sa-i strangi mana.
Insa atunci cand cauti adevarul,
atunci cand te straduiesti
sa promovezi pacea,
de fapt tu afirmi ca
"Dumnezeu exista".
El rasare in tine ca
si soarele dimineata;
creste in tine ca
si samanta in pamant;
este langa tine
ca o persoana care te iubeste.
El este izvorul oricarei vieti,
este speranta oricarui om,
este speranta oricarei inimi.
El este aproape,
chiar daca tu nu-l vezi;
te asculta,
chiar daca tu nu-l auzi;
se gandeste la tine
chiar daca tu il uiti:
pentru ca a trai
inseamna sa-l respiri
pe Dumnezeu.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Tu esti Calea, Adevarul si Viata, Doamne. In mainile Tale pun sufletul si trupul meu, mintea si inima mea. Primeste-le ca pe putinii bani ai vaduvei, Hristoase Dumnezeule, curatind aceasta mica jertfa a mea prin harul Duhului Tau cel sfant.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Intelepteste-ma, Cuvantule al lui Dumnezeu, ca fara Tine sunt ca praful in fata vantului, si nu pot pricepe mestesugitele curse ale pierzatorului de suflete. Si daruieste-mi smerenie ca sa vad in tot binele meu lucrarea Ta.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cred, Doamne, ajuta necredintei mele, strig catre Tine, avand nadejde ca ma vei ajuta si pe mine ca si pe tatal care s-a rugat Tie asa, iar copilul sau a fost izbavit de diavol. Ca sa aud si eu, precum oarecand cananeianca, preadulcile Tale cuvinte: "Fie tie dupa cum voiesti"

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

De multe ori am spus in inima mea ca voi pune inceput bun mantuirii, dar de fiecare data am fost ingenuncheat de patimile mele. Cazand acum inaintea ta, liman al celor deznadajduiti, te rog mijloceste pentru mine la Fiul tau, ca sa imi dea tarie sa ma ridic.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Multime nenumarata de pacatosi au fost indemnati de tine in chip nevazut sa isi marturiseasca pacatele, ceea ce esti nadejdea noastra, iar eu, luand aminte la pilda lor, cu hotarare si zdrobire de inima vreau sa fac si eu aceasta.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Nici un om nu poate da dezlegare de pacate prin puterile sale, dar eu am priceput ca preotii sunt lasati de Tine, Doamne, pentru aceasta.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Greu este sa gasesti un doctor iscusit, dar si mai greu este sa gasesti un duhovnic care sa dea doctoria potrivita pentru bolile cele grele ale sufletului. Bolnav fiind sufletul meu, ma rog tie sa imi trimiti doctorul potrivit si doctoria cea tamaduitoare.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Pacatul mi-a molesit inima, si diavolul ii da tarcoale, ca sa ma departeze de Dumnezeu si sa ma arunce intre oamenii care Il batjocoresc pe El prin faptele si cuvintele lor.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Plina e lumea de rautate si de necredinta, si nu vad cum as putea sa traiesc in mijlocul focului fara sa ma ard. Dar, stiind ca Tu l-ai tinut viu pe Daniil proorocul in groapa cu lei, ma rog Tie sa ma izbavesti de leii care se lupta cu mine ca sa ma arunce in imparatia mortii.

.Rugaciuni pentru copii

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai primit pe copiii ce veneau la Tine, primeste si din buzele mele, ale copilulul Tau, aceasta rugaciune de seara. Acopera-ma cu acoperamantul aripilor Tale, ca in pace sa ma culc si sa dorm. Si ma ridica, la vremea potrivita, spre slavirea Ta, ca Cela ce singur esti bun si de oameni iubitor.

Inger, ingerasul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Si ma invata sa fac bine.

Eu sint mic, tu fa-ma mare;
Eu sunt slab, tu fa-ma tare;
In tot locul ma insoteste
Si de rele ma fereste.

Doamne, ingerasii Tai
Fie pazitorii mei
Si in zi si in noapte
Pana in ceasul cel de moarte.
Amin.

Doamne, Doamne, ceresc Tata,
Noi pe Tine Te rugam,
Lumineaza a nostra minte
Lucruri bune sa-nvatam.
Caci Tu esti Stapanul lumii
Si al nostru Tata esti
Si pe toate cele bune
Numai Tu le implinesti!
Amin.

Doamne, cat este de bine
Cand e mama langa mine;
Doamne, cat este de rau,
Cand nu vad pe tatal meu.
Tata, mama ma iubesc
Si de mine ingrijesc;
Tine-i, Doamne, indurate,
La multi ani cu sanatate;
Fa-le parte tot de bine
Sa aibe grija de mine!
Amin.

Toti cu inima curata
Tie Doamne-ti multumim;
Tu, cu harul Tau Prea Sfinte
Ne ajuti oameni buni sa fim;
De greseli sa ne ferim,
Tara noastra s-o iubim.
Amin.

1 ) Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand:

cand eram mai tanar si sedeam la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in sat. Si nevrand sa primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean cucernic si lua rucodelia mea si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita diavoleasca de a cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine este cel ce a facut aceasta. Iar ea zicea: pustnicul! Iar ei iesind, m-au prins in sat si au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si m-au purtat in vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand: acest calugar a stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l! Si m-au batut incat putin de n-am murit. Si venind unul din batrani, a zis: pana cand bateti pe acest calugar strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l pe el foarte si zicand: iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut! Si au zis parintii ei: nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i: vinde-le si le da femeii mele sa manance! Si ziceam in gandul meu: Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie. Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea si ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasã sã nascã, a petrecut multe zile chinuindu-se si nu nãstea. Si i-am zis ei: ce este aceasta? Iar ea a zis: eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cei ce imi slujea bucurandu-se, zicea ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina pustnicul , ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei pentru care am venit aici.

Trezeşte-te sufletul meu că…

Sursa: www.orthphoto.net

Cu sufletul răvăşit am intrat în biserică. Toată greutatea săptămânii era în inima mea. Tot răul pe care l-am întâlnit, tot păcatul pe care l-am făcut apăsa pe umerii mei. M-am aşezat în partea stângă a bisericii. Frumuseţea icoanelor îmi era străină. Nu mai regăseam în mine nici un strop din curăţia lor, nici o frântură din blândeţea şi iubirea lor. Peste mine era ceaţa … multă ceaţa…

Cântările Sfintei Liturghii se înălţau duios câtre Domnul, iar buzele mele încercau să le murmure şi ele tainic. Eram atentă la sufletul meu care era încă înţepenit.

Razele albe revărsându-se din candelabru şi lumina caldă a lumânărilor din faţa Sfântului Altar încercau să-mi încălzească inima şi să-mi mişte sufletul.

Cât de orb şi de surd putea să fie? Cât de nepăsător? Erau de faţă Îngerii, Măicuţa Domnului şi Însuşi Hristos Domnul, iar el …sufletul meu era absent.

Frânturi de rugăciune încercau să-l învie, dar pe el apăsa încă lespedea cea rece a săptămânii trecute. Când am auzit : Sus să avem inimile şi-am răspuns Avem către Domnul…am ştiut că mint…

Icoanele nu încetau să mă privească. Îmi mângâiau inima cu blândeţea lor, iar glasul Sfintei Liturghii săpa uşor cale spre sufletul meu.

Când mi-am ridicat cu nevrednicie privirea, am văzut pe Hristos binecuvântând din icoană toată adunarea credincioşilor. De deasupra altarului, Măicuţa Domnului ne acoperea pe toţi, chiar şi pe mine – cea nepăsătoare, sub Sfântul ei Acoperământ.

Atunci, am stigat:

Trezeşte-te, inima mea, că eşti înaintea lui Hristos!

Trezeşte-te, sufletul meu,…că eşti acasă…

… şi-atunci mi-am auzit sufletul scârţâind din toate încheieturile…

Cât de repede ne poate mântui Dumnezeu!

Cât de repede şi de uşor ne poate mântui Domnul nostru! într-o clipită, pe neaşteptate, pe nebăgate în seamă. Adesea am fost în timpul zilei un mare păcătos, iar seara, după rugăciune, am mers la culcare îndreptat şi mai alb decât zăpada, prin darul Sfântului Duh, cu inima plină de dulceaţă şi de o adâncă pace.

Cât de uşor îi este Domnului să ne mântuiască, în seara vieţii noastre, în amurgul zilelor noastre! Mântuieşte-mă, mântuieş-te-mă, o, Preabunule Doamne, primeşte-mă în cereasca Ta împărăţie. Totul îţi este cu putinţă. Sluga „pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-1 facă să stea” (Romani 14, 4).

(Sfântul Ioan de Kronstadt- Viaţa mea în Hristos)

Rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu

În mâinile milostivirii Tale celei mari, o Dumnezeul meu, încredinţez sufletul şi trupul meu, simţirile şi graiurile mele, sfaturile şi gândurile mele, lucrurile şi toate cele trebuincioase ale trupului şi ale sufletului meu. Iar Tu, deci, binecuvintează-mă, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de tot răul, ca petrecănd viaţa fără de păcat, în toate zilele vieţii mele, să ajung la viaţa cea veşnică cu Sfinţii Tăi, în împărăţia Ta şi cu dânşii să Te slăvesc în veci. Amin!

Vreţi să nu mai suferiţi ?

Când am citit mai de mult ce spune Domnul Hristos: “Fericiţi cei milostivi că aceea se vor milui” (Mt.5,7) nu am înţeles prea bine la ce se referea. Mă gândeam în primul rând că cei care vor ajuta pe săraci şi vor fi darnici întotdeauna vor fi miluiţi de Dumnezeu la judecată, adică vor intra în împărăţia cerurilor.

Acum înţeleg pe lângă promisiunea asta şi altceva.

Înţeleg că atunci când eu îmi fac milă de un sărăc şi-l ajut, atunci şi Dumnezeu îşi face milă de mine şi mă ajută. Mai înţeleg că atunci când eu sunt darnic cu cei necăjiţi atunci şi Dumnezeu e darnic cu mine şi nu mă pedepseşte când greşesc, ci mă iartă.

Cum mie mi-e milă de cineva când îl văd suferind şi-l ajut, aşa şi lui Dumnezeu îi e milă de mine când greşesc şi nu mă pedepseşte. Când eu am fost milostiv cu alţii şi Dumnezeu n-a întârziat să fie milostiv cu mine.

Mă gândeam mai de mult ce bine ar fi să nu suferi, să nu ai necazuri, şi să ai o viaţă fericită continuu. Pare cam imposibil, aici pe pământ. Dar în mare parte eu cred că se poate.

Pe mine nu m-a pedepsit Dumnezeu de multe ori, deşi meritam cu vârf şi-ndesat. Eu n-am primit necazuri de la Dumnezeu deşi ar fi trebuit să primesc. Eu n-am suferit prea mult niciodată. Eu nu pot spune că am avut necazuri ci doar supărări. Am primit foarte multe de la Dumnezeu şi pentru asta am încercat şi eu să ajut pe alţii cum am putut, şi lui Dumnezeu i-a fost milă de mine şi nu m-a pedepsit prea des, nu mi-a dat suferinţe, ci m-a iertat şi m-a făcut să realizez că am greşit.

Eu cred că cine nu vrea să sufere trebuie să ajute şi el pe altul care e în suferinţă. Cine ridică suferinţa cuiva (foamea, frigul, setea, etc.) şi Dumnezeu va face ca suferinţa să-l ocolească şi-l va păzi mereu.

“Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.” (Lc.6, 30-33)

(Balan Claudiu)

Fă bine celui ce-ţi face rău !

Am gasit-o o frumoasă vorba a Sfântului Antonie cel Mare şi vreau s-o împărtăşesc cu voi:

“Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmaşul tău către nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, cu înfrânarea şi cu cele asemenea, căci aceasta este cunoştinţa de Dumnezeu: să-i urmezi Lui cu smerită cugetare şi printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rând, ci a sufletului care are minte.” (Antonie cel Mare)

Pocainta este necesara nu doar pentru a primi harul dumnezeiesc, ci si pentru a-l pastra sau a-l redobandi. intrucat omul pacatuieste zi de zi, este dator sa se pocaiasca zi de zi. Oricat ar fi de inaintat duhovniceste, are nevoie de pocainta. Aceasta nu se epuizeaza in anumite fapte, nici nu se limiteaza la anumite perioade de timp. Lucrul ei nu sfarseste niciodata. Pocainta este pentru credincios lucrarea lui pe viata, iar exercitarea ei unica posibilitate de-a se mentine pe sine insusi madular al trupului lui Hristos.

Coborarea duhului sfant

Duhul Sfant cel purces de la Tatal, inlocuieste pe Iisus cel pamantesc si prin El, Iisus impreuna cu Tatal isi face locuinta in noi. Duhul Sfant este Vistierul bunatatilor, Sfintitorul si Mangaietorul tuturor inimilor. Toate bisericile sunt casele Duhului Sfant; toate slujbele bisericesti sunt lucrarile Duhului Sfant, fara Duhul Sfant nu este nici Biserica, nici preot, nici predica, nici slujba, nici taine.
Omul intra prin puterea Duhului Sfant in planul desavarsit al faptelor lui Dumnezeu, pe care Apostolul Pavel il descrie astfel: ,,Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat, iar pe care i-a hotarat mai inainte pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit". (Romani VIII, 29-30)
Viata omului nu are sens decat in vederea dobandirii Duhului Sfant. Duhul Sfant sadeste in noi credinta, nadejdea si dragostea.

*** *** ***

Rugăciune pentru pricepere şi aducere aminte Învăţătorule, în trecerea a mea vremelnică prin aceasta lume, tâlcuieşte-mi, pe înţelesul meu, să pricep semnele Tale cele veşnice şi fă-mă să-mi aduc aminte de învăţăturile Tale: Atunci când înverzeşte smochinul să pricep că vara e aproape; Atunci când îmi încărunţeşte părul să pricep că toamna a venit; Atunci când bucuria aproapelui mă întristează să pricep că e vreme pentru Tatăl nostru; Atunci când mă încearcă gândurile de răzbunare să pricep că sunt vrednic pentru osândă; Atunci când semenii nu vor sa mai asculte Cuvântul Tău cel veşnic să pricep că e vremea pentru semănat; Atunci când aud cântatul unui cocoş în noapte să pricep lepădarea mea de Tine; Atunci când am căzut fără speranţă să pricep taina celor şapte căderi ale Tale

Dacă scriu...

Daca scriu un rand vreodata
Dintr-o groapa de-ncercare,
Nu lasa, Iisuse Doamne,
Sa fac altora-ntristare.

Daca scriu ravas departe
Si mi-e inima zdrobita,
Nu lasa ce scriu sa fie
Pentru altii o ispita.

Daca scriu un vers vreodata,
Si n-am ganduri intelepte,
Inimii mai da-i zabava,
Harul vietii sa-l astepte.

Daca scriu ca sa ma laud,
Sau sa-mbogatesc camara,
Da-mi carcel la-ncheietura,
Varsa-mi, Doamne, calimara!

Daca scriu intr-o scrisoare,
Ce durere ma apasa,
Schimba randurile scrise,
Intr-o haina mai frumoasa.

Daca scriu ceva in viata,
Da-mi sa scriu ceva de bine;
Si nu-mi lasa, Doamne, mana
Sa nu scrie despre Tine. (V.P.)

Rugaciunea celui cazut

Doamne, Dumnezeul meu, nu stiu sa ma rog Tie, nu stiu sa cer ajutorul Tau, dar ma rog indura-Te de mine si vezi caderea mea. Si precum parintii inteleg cererile pruncilor lor, chiar de acestia nu stiu sa le aseze in cuvinte, tot asa Te rog si pe Tine asculta nu cuvintele buzelor, ci pe ale inimii mele. Ridica-ma degraba, Dumnezeule, ca sa nu fiu inghitit de pacat. Ridica-ma degraba, Dumnezeule, Cel ce esti Izvorul a tot binele si a toata virtutea. Vino in intampinarea mea, Dumnezeule, precum tatal in intampinarea fiului risipitor. Eu sunt fiul cel risipitor, Doamne, si vreau sa pun inceput bun mantuirii. Ajuta-ma Tu, pentru rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale ingerului meu pazitor si ale tuturor sfintilor. Amin.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Hristos a Inviat! rasuna la praznuirea Sfintei Tale Invieri glasurile credinciosilor. Invredniceste-ma si pe mine sa ma bucur de Invierea Ta, Fiule al lui Dumnezeu, ridicandu-ma de la moarte la viata.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste. Oare voi fi si eu pricina de bucurie? Ca pricina de sminteala am fost destul pentru aproapele meu, si n-am aflat in mine nici un castig.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Voi, cetelor ingeresti, o, dumnezeiesti Stapanii, Heruvimi, Se¬ra¬fimi, Domnii, Ingeri, Scaune, toate Capeteniile, prea¬marite Puteri si Sfintilor Arhangheli, rugati-va pentru mine, pacatosul si desfranatul, ca sa dobandesc iertare de pacate si sa aflu mantuire in ceasul Judecatii.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfanta a sfintilor, Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te cu Sfantul Ioan Botezatorul, dascalul pocaintei si cu toti apostolii, cuviosii, mucenicii, ierarhii, dimpreuna cu ceata sfintelor femei, ca viata mea sa cunoasca binecuvantarea si nu blestemul, bucuria si nu intristarea, lumina si nu intunericul.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Venit-a fiul risipitor spre tatal sau, si acesta i-a iesit cu drag in intampinare. Asa sa ma intampine si pe mine parintele duhovnic, Mantuitorule, ca sa vad in sufletul sau icoana grijii Tale pentru noi.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fecioara preacurata, mangaierea noastra, care stii folosul spovedaniei, acopera-i cu Sfantul Tau acoperamant pe toti duhovnicii, ca sa dea cuvant de folos cu putere multa, si pe crestini sa tina cele primite.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cantarea a VII-a

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Nici un om nu poate da dezlegare de pacate prin puterile sale, dar eu am priceput ca preotii sunt lasati de Tine, Doamne, pentru aceasta.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Gura mea, mainile, picioarele si toate madularele mele sa fie spalate prin baia pocaintei. Si chiar de nu am indeajuns lacrimi care sa ma spele, sa imi fie mie baie scaldatoarea Sfintei Spovedanii.

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.

Nu te sfii sa marturisesti toate faradelegile tale, suflete al meu. Oare nu vrei sa primesti iertare de la Stapanul tuturor? Sau vei lasa rusinea sa iti patrunda in suflet, si vei pieri?

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Aud glasul Scripturii care zice: "Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii." Cu adevarat vreau sa fie acesta ceasul intoarcerii mele.

duminică, 20 februarie 2011

Margaritare pentru suflet,,

Margaritare pentru suflet,,

Margaritare pentru suflet,,

Cuvintele Mantuitorului

Margaritare pentru suflet,,